smiley...

Ziua părea a înceape prost, cu o promisiune care îmi dădea speranţa că nu va fi dusă la bun sfârşit, dar cu o oarecare întârziere, inevitabilul s-a produs. Îl vedeam cum se apropie, îi măsuram fiecare pas, îi auzeam inima batând din ce în ce mai tare...dar stai! Apăs butonul de "stop" şi recunosc în mersul lui încet şi oarecum timid, dorinţa de a mă strange în braţe, las capul în jos şi apăs butonul "play" cu speranţa în suflet că poate cine ştie...va amâna momentul, dar nu! Mă trezesc ca dintr-un vis şi-l am în faţă. Nu schiţează nici un gest, sec, îmi cere obiectul pentru care se afla acolo, i-l dau şi plec. Instinctul lui de a mă ciufuli imediat după acestea, mă trimite cu gândul la un singur sentiment: acela de regret. Din locul în care mă instalasem, eu şi încă o colegă, îl puteam urmări perfect, asta până când atenţia mi s-a îndreptat asupra ei, M, care mergea spre acelaşi loc unde se afla şi el, dar ceea ce mă aşteptam nu s-a întâmplat, iar golul din stomac s-a mai micşorat. Starea de feerie nu a durat mult; îl am iar în faţa ochilor şi simt că nu pot respira acelaşi aer ca şi el. Într-un final îmi iau catrafusele şi plec fără a spune o vorba. În ciuda a celor întâmplate în cusul zilei de azi...finalul ei pare a fi ceva mai fericit pentru mine. Am lămurit cu el câteva lucruri, fapt care m-a introdus instantaneu într-o imensă sferă a bunei-dispoziţii. Zâmbesc.